Poveste...

” Hei, Mia? Unde ai fost săptămânile astea? Nu te-am văzut mai deloc. ” Lora mă întreabă iar eu o ațintesc cu privirea. De ceva vreme stau la aceeași masă cu restul prietenilor. Robin, Hanna, Lora, Aria, Jack chiar, Max care tot ce face este să-mi evite privirea. Nici urmă de Kelly însă după confruntarea noastră.
” În vacanță. ” spun și zâmbesc. Adică încerc să zâmbesc.
” Unde anume? ” Jack mă întreabă și mai am puțin și vreau să-l bat la cât de insuportabil îmi este.
” Secret. ” îi răspund și mă întorc către el pentru e vedea batjocora de pe fața mea.
El mă privește superior iar eu îi ofer din toată inima o privire arogantă.
” Și să înțeleg că voi ați terminat? ” Jack întreabă iar Max își ridică capul vizibil iritat de întrebare.
” Asta nu-i treaba ta. ” comentează contra tipului iar Jack rânjește.
” Puteam pune pariu că n-o să țină mult. ” afirmă iar Aria îi face semn să tacă din gură. ” Serios, acum? La ce vă aștepți din partea acestei relații? ” întreabă ironic și am impresia că Max vrea să-l strângă de gât.
” Deci dăm cărțile pe față? ” tipul brunet din fața mea întreabă și râde batjocoritor.
” La ce vă referiți? ” Robin întreabă iar prietenul lui cel mai bun dă din cap.
Am impresia că va fi o luptă în afirmații și mi-e teamă că Max nu va rezista presiunii lui Jack și va reacționa urât. Trebuie să fiu pe fază, nu pot accepta asta.
” Mia, mai ții minte discuția noastră în legătură cu Max? ” mă întoarce spre mine iar privirea lui Max mă ațintește dur cu privirea. ” Când ți-am spus că Max nu e așa cum pare? ” mă întreabă iar privirea mea e încă pe Max. Este încordat. ” Am avut atâta dreptate, nu? ” mă întreabă și un nod mi se pune în gât. ” Da, am avut! ” se laudă și tăcere înconjoară masa.
” Ești așa convins de asta? ” îmi fac tupeu și-l întreb.
” Ce vrei să spui, Mia? Că Max e așa cum ai crezut tu? ” întreabă și râde. Max mai are puțin și sare la gâtul lui, liniștea se așterne iar.
” Nu este cum și spus tu, asta-i clar. ” contraatac iar el râde.
” Ești oarbă? Atât de îndrăgostită ai fost și ești de el? ” mă batjocorește și bufnește într-un râs isteric.
” Termină! ” Max scuipă către el iar Jack se întoarce împotriva lui.
” De ce aș face-o? ” îl întreabă.
” Jack nu mi-e jenă de faptul că suntem în public și jur că-ți sparg fața. ” îl amenință și tipul ochit se încordează.
” Te provoc! ” tipul îl provoacă pe Max iar el se ridică brusc în picioare.
Nu pot lăsa ca asta să se întâmple acum, aici. Mă ridic deoadată de pe scaun și înconjor masa ajungând în dreptul lui Max care era blocat de Robin.
” Ești doar un gunoi! ” scuipă dur împotriva lui Jack iar el se încruntă.
” Încă n-ai trecut peste? ” îl întreabă batjocoritor pe tipul brunet.
” Cât de nenorocit poți fi. ” scuipă.
” Ai uitat că am fost cei mai buni prieteni? ” Jack îl întreabă și mă bucur imens că masa noastră este mult mai retrasă decât restul și nu se poate observa mica disput.
” Am fost, frumos sună trecutul. ” fostul meu prieten întreabă și vreau ca totul să se termine.
” Ai lăsat o fată să intervină între noi. ” Jack contraatacă și Max se uită urât la el.
” Nu, Jack, nu, tu ai lăsat o fată să ne strice relația de prietenie, te-ai culcat cu iubita mea pe la spatele meu timp de 3 luni, ce dracu se întâmpla dacă nu aflam? ” Max răbufnește iar cei din jurul nostru sunt uimiți de ce spune.
” E doar o târfă, ți-am arătat ce-ai lângă tine, omule. ” Jack spune.
” Culcându-te cu ea? Ce halal de prieten mai ești și tu? ” Tipul cu ochi albaștri întreabă și se încordează în strânsoarea lui Robin. ” Și ce încercai să faci, să procedezi la fel și cu Mia?
” De asta i-am băgat tot felul de prostii în cap, de asta? ” Max ridică tonul iar el îl prind de braț. Nu mă privește și continuă discuția cu Jack.
” I-ai predat bine, să nu aibă de-a face cu mine. ” tipul din fața noastră scuipă ironic.
” E prea inteligent pentru tine, e duce capul și de aceea te evită. ” tipul brunet vorbește și el îl trag de mână.
În cele din urmă mă ațintește cu privirea și-l rog să plecăm de acolo. Știu că va urma o bătaie dacă cineva cu intervine. Aia voi fi eu.
” Te rog! ” spun și se mișcă cu greu urmându-mă.

De ceva timp ne aflăm pe terasă, numai noi doi. Liniștea ne este alături și vreau să vorbim. Știu, ar trebuie să fiu furioasă pe el dar mi-a fost atât de dor de el încât am uitat de ce sunt supărată pe el.
” Nu am vrut să auzi aia. ” decidă să vorbească și-i întâlnesc ochii. Un albastru mult mai cețos.
” Ce contează, s-a întâmplat. ” îi răspund iar el se ridică brusc de pe bancă.
” N-am vrut ca nimic din cele întâmplate, să se întâmple. ” afirmă dezamăgit și mă ridic și eu de pe bancă.
” Sau întâmplat, numai poți schimba absolut nimic. ” adaug iar el se întoarce și mă privește în ochi.
” Mai pot schimba ceva. ” afirmă și face un pas în față. Simt un roi imens de fluturi în stomac și tot ce vreau este să-l strâng la brațe dar n-o voi face.
” Ce anume? ” întreb și vocea îmi tremură.
” Am învățat în săptămânile astea că pentru a păstra pe cineva lângă tine, trebuie să înveți cum s-o faci, să-i spui ce simți. Doar așa ea va sta lângă tine, lăsând-o să te cunoască cu adevărat. ” spune și-mi ia mâinile în mâinile sale ca mai apoi să le ducă la gură și să le sărute.
” Știu că nu mai suntem împreună dar vreau să știi că mi-a fost dor de tine. ” spune iar eu rămân fără aer.
” Și mie mi-a fost dor de tine. ” spun și-i cuprind fața în palme ca mai apoi să-mi apropii buzele de buzele sale.